3 definiții pentru osfeștuire
Explicative DEX
osfeștuĭésc v. tr. (vsl. osventiti, -enšton după pronunțarea bg.). Vechĭ. Sfințesc, stropesc cu agheazmă (inaugurez) un local.
Enciclopedice
osfeștui, osfeștuiesc vb. IV Tranz. (Înv.) A aghesmui. – Di sl. osveștati.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
osfeștui, osfeștuiesc, vb. IV (înv.) a aghesmui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: osfeștuire
osfeștuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||