5 definiții pentru orând
Explicative DEX
orând m. ursit: dacă tu vei fi orândul meu ISP. [V. orândă].
ORÎND sm. Ursit, cel orînduit de soartă: dacă tu vei fi ~ul meu, nu scap eu de tine nici tu de mine (ISP.) [orîndă].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
ORÎNDĂ1 (pl. -înzi) sf. 1 Ursită, soartă, scrisă, destin: îl lăsară să se ducă unde îl va duce orînda lui (ISP.) ¶ 2 Maram. Trans. ORÎND: fetele din Transilvania... din care parte aud cel dintîiu cocoș cîntînd sau cel dintîiu cîne lătrînd, din acea parte cred ele că le va fi orînda (MAR.) [vsl. u r ę d i t i].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
ORÎND, orînzi, s. m. (Popular, în credințele mistice) Bărbat ursit să devină soțul cuiva. Dacă tu vei fi orîndul meu, nu scap eu de tine, nici tu de mine. ISPIRESCU, L. 63.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
orînd n., pl. urĭ (vsl. urendŭ, rînduĭală, d. rendŭ, rînd, ordine, grad, linie, soartă, natură; orondiĭe, ispravă. V. rînd). Vest. Rar. Ursită, destin, soartă, noroc, orînduĭală a soarteĭ. Persoană destinată de soartă (soț, soție): tu eștĭ orîndu mĭeŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv masculin (M5) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
orând, orânzisubstantiv masculin
- 1. (În credințele mistice) Bărbat ursit să devină soțul cuiva. DLRLC
- Dacă tu vei fi orîndul meu, nu scap eu de tine, nici tu de mine. ISPIRESCU, L. 63. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.