dexonline

ORIGINA vb. I. tr. a genera. II. intr. a deriva, a decurge, a izvorî din. (< it. originare)

origina vb., ind. prez. 3 sg. originează

Intrare: origina

verb (VT201) Surse flexiune: MDN '08, DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) origina	originare	originat originatu‑	originând originându‑	singular	plural
		(a) origina	originare	originat originatu‑	originând originându‑	originează	originați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	originez	(să) originez	originam	originai	originasem
	a II-a (tu)	originezi	(să) originezi	originai	originași	originaseși
	a III-a (el, ea)	originează	(să) origineze	origina	origină	originase
plural	I (noi)	originăm	(să) originăm	originam	originarăm	originaserăm originasem
	a II-a (voi)	originați	(să) originați	originați	originarăți	originaserăți originaseți
	a III-a (ei, ele)	originează	(să) origineze	originau	originară	originaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

1. tranzitiv Genera. MDN '00

sinonime: genera
2. intranzitiv A deriva, a decurge, a izvorî din. MDN '00

sinonime: decurge deriva izvorî

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Clipul 1 / 2