*ORGANIC adj. 1 Care are organe, care lucrează sau se mișcă prin mijlocirea organelor: corp ~; să vadă copilul că limba e ceva viu, ~ (VLAH.) ¶ 2 Conformat în așa fel încît să facă viața posibilă: țesut ~ ¶ 3 Viață ~ă, totalitatea funcțiunilor care servă la nutrițiune ¶ 4 Defect, vițiu ~, care ține de organul însuși, care e înnăscut sau căpătat în urma unei boale ¶ 5 Sustanță ~ă, compus natural sau artificial care conține totdeauna carbon ¶ 6 🔬 Chimie ~ă 👉 CHIMIE3 ¶ 7 Care atinge, care atacă un organ trebuincios vieții: boală ~ă ¶ 8 Lege ~ă, lege care este desvoltarea unui principiu înscris în Constituție; Regulamente ~ P. IST. [fr.].

*orgánic, -ă adj. (vgr. organikós). Relativ la organe saŭ la corpurile organizate: vĭața organică, nutrițiunea e o funcțiune organică. Care atacă organele vĭețiĭ: diabetu e o boală organică. Provenit din corpurĭ organizate (animale saŭ plante): cărbunele de pămînt e o materie organică. Relativ la organizațiunea uneĭ țărĭ, uneĭ societățĭ: regulament organic, lege organică. Care datează din timpu cînd s’a organizat o limbă: toate vorbele de conjugarea a doŭa și a treĭa îs organice în limba românească. Chimia organică, chimia cărbuneluĭ și a derivatelor luĭ. S. f. La ceĭ vechĭ, acea parte a muziciĭ care se cînta din instrumente. Adv. În mod organic.