2 definiții pentru ordonator (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORDONATOR, -OARE I. adj. care pune în ordine, organizează; care dă o imagine sistematică, sintetică. II. s. m. f. ~ de credite = cel care are dreptul de a dispune de creditele bugetare acordate prin bugetul de venituri și cheltuieli al unui stat, al unei instituții. (< fr. ordonnateur)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ordonator adj. m., pl. ordonatori; f. sg. și pl. ordonatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ordonator (adj.)
ordonator2 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ordonator, ordonatoareadjectiv
- 1. Care pune în ordine, organizează; care dă o imagine sistematică, sintetică. MDN '00
etimologie:
- ordonnateur MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.