opțiuni
  • info

4 definiții pentru orac (s.n.)

Explicative DEX

orac [At: PĂSCULESCU, L. P. 228 / V: (reg) oracaca i / E: fo] 1 i (Reg; are) Cuvânt care redă strigătul broaștelor. 2 i (Pex) Cuvânt care imită plânsul copilului mic. 3 sn Orăcăit (1).

ORAC s. n. (Rar) Orăcăit. Nu pot, maică, odihni, De oracul broaștelor, De șuierul șerpilor. PĂSCULESCU, L. P. 228.

ORAC s. n. (Rar) Orăcăit. – Postverbal al lui orăcăi.

Etimologice

orac interj. – Imită vocea broaștei. Creație expresivă, cf. oac. – Der. orăcăi, vb. (a face ca broasca; despre copii, a plînge; a scînci); orăcăit, s. n. (a scoate sunetul broaștei); orăcăială, s. f. (orăcăit).

Intrare: orac (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orac
  • oracul
  • oracu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • orac
  • oracului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oracsubstantiv neutru

  • 1. rar Orăcăit. DLRLC DLRM
    sinonime: orăcăit
    • format_quote Nu pot, maică, odihni, De oracul broaștelor, De șuierul șerpilor. PĂSCULESCU, L. P. 228. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.