O definiție pentru orânduitor (adj.)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orânduitór adj. m., pl. orânduitóri; f. sg. și pl. orânduitoáre

Intrare: orânduitor (adj.)
orânduitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orânduitor
  • orânduitorul
  • orânduitoru‑
  • orânduitoare
  • orânduitoarea
plural
  • orânduitori
  • orânduitorii
  • orânduitoare
  • orânduitoarele
genitiv-dativ singular
  • orânduitor
  • orânduitorului
  • orânduitoare
  • orânduitoarei
plural
  • orânduitori
  • orânduitorilor
  • orânduitoare
  • orânduitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)