opăcit, ~ă a [At: ȘINCAI, HR. III, 230/31 / Pl: ~iți, ~e / E: opăci¹] (Reg) 1 Oprit. 2 (D. vin) Oprit din fierbere. 3 Zăpăcit. 4 Speriat. 5 Uluit. 6 Ciudat. 7 Pocit.

❍OPĂCIT adj. p. OPĂCI 1 Oprit, zăticnit, stingherit ¶ 2 Turburat, zăpăcit, uluit; smintit: nori după nori sburau opăciți ca de spaima unei pedepse de mai sus (CAR.); să te prinzi cu boierii că răsare soarele dinspre apus, că ei au să te facă ~ (R.-COD.) ¶ 3 Olten. (CIAUȘ.) Slăbit din cale afară, ofilit, prizărit, firav.

OPĂCIT, -Ă, opăciți, -te, adj. (Regional) 1. Zăpăcit, speriat, uluit. (Fig.) în înalt, nori după nori zburau opăciți ca de spaima unei pedepse. CARAGIALE, P. 37. 2. Pocit, monstruos. Acuma nu mai sînt nici un fel de oameni opăciți pe pămînt. ȘEZ. III 31.

OPĂCIT adj. (ȚR, Criș.) Derutat, uluit. B: Judica și Rimul mult opăcit, ca și pre Antina, doisprăzeace filosofi. A 1717, 35^v. C: Iară nișlt oamini ... fățarnici și îndărăbnici și opăciți și întunecați... știu așea, ce în zi de sărbătoare place lui Dumnezău numai ședearea. C 1692, 542^v. Etimologie: opăci. Vezi si opăci, opăcitor, opăcitură.