onihion ssg [At: BIBLIA (1688), 59²/2 / V: (înv) onih, oniha / E: ngr ὀνύχιον] (Grî) Onix. corectat(ă)

onih s vz onihion

oniha s vz onihion

ONIHION subst. (Grecism învechit) Onix. Și rîndul al patrulea, hrisolithos și virilion și onihion acoperite cu aur. biblia (1688), 59²/2, cf. ROSETTI-CAZACU, I. h. R. I, 153. – Și: onih (biblia 1688, 374²/35), oniha (ib. 62¹/3) subst. – Din gr. ονυχιον.