4 definiții pentru on (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
-ON Element secund de compunere savantă cu semnificația (în terminologia fizicii) „corpuscul nucleonic” și (în terminologia biologiei) „unitate funcțională”. [Cf. fr. -on, it. -one].
-ON suf. 1. (fiz.) „corpuscul nucleonic”. 2. (biol.) „unitate funcțională”. (< fr. -on)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+on (literă chirilică) s. m., pl. on
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
on, ónuri s. n. A șaisprezecea literă a alfabetului chirilic. (din sl. on)
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: on (s.n.)
on (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)