O definiție pentru omet

Tezaur

OMET2 s. n. (Învechit) Margine, tivitură. Ca mirul în capu ce deștinge în barbă, în barba lui Aaron, de deștinge în ometu (tivitura h, tivala d) veșmăntul[ui] lui. psalt. 280, cf. DHLR II, 519, ROSETTI L. R. VI, 256. – Și: (învechit) omăt s. n. psalt. 280. – Din slavon, ометъ.

Intrare: omet
omet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.