O definiție pentru omet
Tezaur
OMET2 s. n. (Învechit) Margine, tivitură. Ca mirul în capu ce deștinge în barbă, în barba lui Aaron, de deștinge în ometu (tivitura h, tivala d) veșmăntul[ui] lui. psalt. 280, cf. DHLR II, 519, ROSETTI L. R. VI, 256. – Și: (învechit) omăt s. n. psalt. 280. – Din slavon, ометъ.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de VoineaGEO
- acțiuni
Intrare: omet
omet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.