Definiția cu ID-ul 1379774:

Tezaur

OMET2 s. n. (Învechit) Margine, tivitură. Ca mirul în capu ce deștinge în barbă, în barba lui Aaron, de deștinge în ometu (tivitura h, tivala d) veșmăntul[ui] lui. psalt. 280, cf. DHLR II, 519, ROSETTI L. R. VI, 256. – Și: (învechit) omăt s. n. psalt. 280. – Din slavon, ометъ.