ombudsman s. m. (cuv. suedez; jur.; termen introdus o dată cu dezbaterile pe marginea Constituției postdecembriste) Persoană însărcinată să-i apere pe cetățeni de excesele de putere ale Administrației publice ◊ „Avocatul poporului. Este vorba, atât pentru parlamentari cât și pentru noi, de o noutate absolută, instituția fiind împrumutată – am dori să credem după o matură chibzuință – din Constituția Suediei, în care avocatului nostru i se spune ombudsman.” R.l. 27 III 91 (cf. engl. ombudsman; PR 1960, BD 1963)