OLM subst. (Învechit) Miros, mireasmă. Casa împlu-se de olmul mirosului. coresi, ap. DHLR II, 559, cf. HEM 387, TDRG, SCRIBAN, D., pușcariu, et. wb., pascu, s. 177. Nu mă întîmpina olmul de tămîie. galaction, o. 17. ♦ Simțul mirosului. De-ar fi tot auz, unde ar fi olmul? coresi, ap. dhlr ii, 559. – PI.:? – Etimologia necunoscută.