4 definiții pentru olălău

Explicative DEX

olălău [At: LB / V: (reg) h~ sm / Pl: (3-4) ~ăi, (1-2) ~ăie / E: ns cf olălăi] 1 sn (îrg) Strigăt. 2 sn (Îrg) Gălăgie. 3 sm (Reg) Persoană certăreață. 4 sm (Reg) Persoană gălăgioasă.

holălău sn vz olălău

Arhaisme și regionalisme

olălău olălăi, s.m. (înv., reg.) strigăt, țipăt, gălăgie.

Tezaur

OLĂLĂU s. m., s. n. 1. s. n. (învechit și regional) Strigăt, țipăt; gălăgie. Cf. lb, ddrf,GHEȚIE, R.M., BARCIANU, ALEXI, W. 2. s. m. (Regional) Certăreț; gălăgios. Ducă-se tot învirtindu-se ca ciocîrlia... de-abia ne-om mai curăți de olălău. bănuț, t. p. 105, cf. LEXIC reg. 96. – pl.: (m.) olălăi, (n.), olălăie (lb). – Și: holălău s. m. lm. – Cf. olălăi.

Intrare: olălău
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olălău
  • olălăul
  • olălău‑
plural
  • olălăi
  • olălăii
genitiv-dativ singular
  • olălău
  • olălăului
plural
  • olălăi
  • olălăilor
vocativ singular
plural
holălău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)