ohi i [At: SADOVEANU, O. XIV, 554 / V: (reg) ahi, h~ / E: ns cf it ohi, ohe] (În limbajul muncitorilor forestieri) 1 Semnal prin care lucrătorii de la uluc confirmă că au înțeles comanda care le-a fost transmisă anterior. 2 (Șîs) ~ drecea Semnal prin care se anunță încetarea lucrului pe uluc. 3 (Îs) ~ chira (sau tira) Semnal prin care lucrătorii care supraveghează transportul anunță oprirea unui buștean pe uluc.

ohi! interj. (reg.) strigăt de înțelegere a comenzii la uluc de către muncitorii forestieri; semnal de încetare a trimiterii lemnelor pe uluc.

OHl interj. (În limbajul muncitorilor forestieri) 1. Semnal prin care lucrătorii de la uluc confirmă că au înțeles comanda care le-a fost transmisă anterior. arvinte, term. 157. 2. Semnal prin care se anunță încetarea trimiterii lemnelor pe uluc. Răspunsul de sus veni la vale din om în om : – Ohi! Curgerea buștenilor conteni. sadoveanu, o. xiv, 554, cf. arvinte, term. 157. ◊ Ohi drecea = semnal prin care se anunță încetarea lucrului pe uluc, pentru a se pune în ordine materialul lemnos. Ohi! drecea! veni altă strigare de sus. Tovarășul meu îmi tălmăci: – Pauză mai mare! Cei de sus adună în creștet tot ce mai au gata de aruncat la vale. sadoveanu, o. xiv, 554, cf. arvinte, term. 157. Ohi chira (sau tira) = semnal prin care lucrătorii care supraveghează transportul anunță oprirea unui buștean pe uluc. Cf. id. ib. 157. – Și: ahi (arvinte, term. 157), hohi (id. ib.) interj. – cf. it., friul. ohi, ohe.