ODRĂSLIT, -Ă, odrăsliți, -te, adj. (Înv. și pop.) 1. Născut, zămislit, ivit; crescut, dezvoltat. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari; p. ext. înmugurit, înverzit. – V. odrăsli.

odrăslit, ~ă a [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: odrăsli] (Îvp) 1 (D.plante) Care are lăstari. 2 (Pex) Încolțit. 3 Dezvoltat. 4 (Rar) Zămislit.

ODRĂSLIT, -Ă, odrăsliți, -te, adj. 1. Născut, zămislit, ivit; crescut, dezvoltat. 2. (Înv. și pop.; despre plante) Care a dat lăstari; p. ext. înmugurit, înverzit. – V. odrăsli.

ODRĂSLIT, -Ă, odrăsliți, -te, adj. 1. Născut, zămislit, ivit; crescut, dezvoltat. Spuneți, n-ați aflat, De-un tînăr băiat Bine odrăslit, Numai potrivit? CORBEA, A. 39. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari; p. ext. înverzit, înmugurit. Cimpoieșu se gîndea la Măriuca, la serile cu toate răchițile odrăslite, colo pe părăul Alisandroaiei. CAMILAR, N. I 227.

ODRĂSLIT, -Ă adj. (Învechit și popular) 1. (Despre plante) Care are lăstari; p. ext. încolțit, înmugurit, înverzit. cf. lb. Cînipa de toamnă, ce au rămas neculeasă și care încă-i verde, rămîne spre a lega și a coace sămînța odrăslită. i. ionescu, c. 147/20. Se gîndea la Măriuca, la serile cu toate răchițile odrăslite, colo pe părăul Alisandroaiei. camilar, n. i, 227. 2. Crescut, dezvoltat. Spuneți, n-ați aflat De-un tînăr băiat Bine odrăslit, Numai potrivit? corbea, a. 39. ♦ (Substantivat) Zămislit născut. Tu, cea pe care pătimaș te cheamă In clipa grea cel odrăslit la el. beniuc, m. 77. – PI.: odrăsliti, -te. – v. odrăsli.