odovăire¹ sf [At: LM / Pl: ~ri / E: odovăi¹] 1 (Reg) Terminare. 2 (Mol; spc) Învingere. 3 (Reg; d. obiecte de îmbrăcăminte) Stricare. 4^[1] (Reg; d. obiecte de îmbrăcăminte) Distrugere. 6 (Reg) Consumare. 7 (Mol) Epuizare. 8 (Bis; înv) Serbare a zilei a opta după o sărbătoare mare.

odovăire² sf [At: LB / Pl: ~ri / E: odovăi] (Îvr) Repetare.

odovăire, odovăiri s. f. (Înv.) Faptul de a odovăi; spec. serbarea zilei a opta după o sărbătoare mare. Din odovăi.

ODOVĂIRE¹ s. f. (Regional) Faptul de a odovăi¹ (1); spec. serbarea zilei a opta după o sărbătoare. cf. lm. În ziua de 13 aug... biserica face odovăirea = întroptirea sărbătorii „schimbarea la față”. com. sat. v, 3. – v. odovăi¹.

ODOVĂIRE² s. f. (Învechit, rar) Faptul de a odovăi²; repetare. cf. lb. – PI.: odovăiri. – v. odovăi².