4 definiții pentru ocăcăire
Explicative DEX
ocăcăire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: ocăcăi] 1 Orăcăit al broaștelor Si: ocăcăială (1), ococăit (1), ocăcăitură (1). 2 Măcăit al rațelor Si: ocăcăială (2), ococăit (2), ocăcăitură (2).
OCĂCĂI, OCĂI (-ăesc) vb. intr. 1 🐟 A striga, a cînta ca broaștele, a orăcăi ¶ 2 🐦 A măcăi (vorb. de rațe): două rațe grase, pîntecoase, trecură ocăind deasupra capului meu (GN.) [ocaca! – oac!].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
Sinonime
OCĂCĂI vb. v. orăcăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
OCĂCĂIRE s. f. Acțiunea de a ocăcăi și rezultatul ei. Cf. lb, polizu, ddrf, barcianu, ALEXI, W. – v. ocăcăi.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Mihaela S
- acțiuni
Intrare: ocăcăire
ocăcăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||