2 definiții pentru ocurgere
Explicative DEX
OCURGE, pers. 3 ocurge, vb. III. Intranz. (Înv.) A se întâmpla, a surveni. – Din lat. occurrere (după curge).
Ortografice DOOM
ocurge vb., ind. prez. 3 sg. ocurge
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ocurgere
ocurgere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ocurgeverb
etimologie:
- occurrere (după curge). DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.