OCRU s. n., adj. invar. 1. S. n. Varietate de argilă de culoare galbenă, roșie, brună etc., formată din hidroxizi de fier și folosită ca pigment la fabricarea unor vopsele. 2. S. n. Vopsea preparată din ocru (1). 3. Adj. invar. Culoare galbenă-brună. 4. S. n. Culoare ocru (3). – Din fr. ocre.

ocru [At: DDRF / V: (îrg) ~ră sf / Pl: ~uri / E: fr ocre] 1 sn Substanță de culorile galbenă, roșie și brună, amestecate în diverse proporții, formată în cea mai mare parte din argilă, conținând oxizi de fier și de mangan, folosită ca pigment la prepararea unor vopsele. 2 sn Vopsea preparată din această substanță. 3 a De culoare galben-brună.

OCRU s. n. 1. Varietate de argilă de culoare galbenă, roșie, brună etc., formată din hidroxizi de fier și folosită ca pigment la fabricarea unor vopsele. 2. Vopsea preparată din ocru (1). 3. (Adesea adjectival) Culoare galbenă-brună. – Din fr. ocre.

OCRU s.n. Argilă de culoare galbenă, roșie, brună etc., folosită la fabricarea unor vopsele; vopsea preparată din această argilă. // adj. invar. De culoare galben-brună. [< fr. ocre].

OCRU I. s. n. varietate de argilă galbenă, roșie sau brună, în pictură. ◊ vopsea din această argilă. II. adj. inv., s. n. (de) culoare galben-brună. (< fr. ocre, lat. ochra, gr. okhra)

ocru¹ (desp. o-cru) adj. invar. (ceramică ~)

*ocru¹ (o-cru) adj. invar.