ochenat, ~ă a [At: PASCU, S. 97 / V: (reg) ochin~ / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf oacheș] (Reg) 1-4 (D. oi) Oacheș (1-4). 5 (D. oameni) Oacheș (18). 6 (Îe) ~ și sprâncenat Bătător la ochi.

OCHENAT adj. Cu ochi mari, frumoși: se uită totuși, cu ochii mari, lacom, la țărăncuțele acestea ~e (LUNG.) [o c h i u + (sprînc)enat].

OCHENAT, -Ă, ochenați, -te, adj. (Rar) Cu ochi mari, frumoși. – Din ochi + [sprînc]enat.

ochenát, -ă adj. (d. ochĭ, după sprincenat). Ochĭos, cu ochiĭ marĭ și frumoșĭ.

ochinat, ~ă a vz ochenat¹

OCHENAT¹, -Ă adj. (Regional; despre oi) Oacheș (I 1). cf. pascu, s. 97, dragomir, o. m. 202. Pi mini m-or plinẑi... Ŝeli ochenati Cu lăcrăńi di moarti. diaconu, vr. 10, cf. chest. v 75/78. – PI.: ochenați, -ie. – Și: ochinat, -ă adj. chest. v 75/78. – cf. oacheș.

OCHENAT², -Ă adj. (Regional; despre persoane) Cu ochi mari. Se uită totuși cu ochii mari, lacom, la țărăncuțele acestea ochenate. LUNGIANU, ap. CADE, cf. CIAUȘANU, GL. ◊ Expr. Ochenat și sprîncenat, se zice despre un lucru prea bătător la ochi, prea evident pentru a putea fi tăgăduit. cf. zanne, p. ii, 351. – pl.: ochenați, -te. – De la ochi¹, după modelul lui sprîncenat.