6 definiții pentru obștit
Explicative DEX
obștit av [At: SADOVEANU, O. XIII, 708 / E: ns cf obște] (Rar) De obicei.
OBȘTI, obștesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. – Din sl. obĭštiti sau din obște.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de Adriana Stoian
- acțiuni
OBȘTI, obștesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. – Din sl. obĩštiti sau din obște.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
OBȘTI, obștesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A vesti, a înștiința, a anunța tuturor. El obști că va ședea armia acolo cincisprezece zile. BĂLCESCU, O. II 119. ◊ Refl. pas. Propunerile de membri onorari să se facă mai întîi dinaintea unei comisiuni examinatoare care va decide dacă se pot obști în adunarea generală. ODOBESCU, S. I 503.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A OBȘTI ~esc tranz. înv. A face cunoscut unei colectivități; a anunța în mod public. /<sl. obištiti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
obștit adv. (pop.) de obicei, îndeobște.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
obști, obștescverb
-
- El obști că va ședea armia acolo cincisprezece zile. BĂLCESCU, O. II 119. DLRLC
- Propunerile de membri onorari să se facă mai întîi dinaintea unei comisiuni examinatoare care va decide dacă se pot obști în adunarea generală. ODOBESCU, S. I 503. DLRLC
-
etimologie:
- obĩštiti DEX '09 DEX '98
- obște DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.