3 definiții pentru obturator (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBTURATÓR, -OÁRE adj. Care acoperă, închide, obturează. // s.n. Aparat, dispozitiv cu care se face o obturare, cu care se obturează (o conductă, o deschizătură etc.). ◊ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic care oprește sau permite căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. [Cf. fr. obturateur].

OBTURATÓR, -OÁRE I. adj. care obturează. ♦ mușchi ~ = mușchi al bazinului, rotator lateral al coapsei. II. s. n. 1. dispozitiv cu care se obturează (o conductă, o deschizătură etc.). 2. dispozitiv mecanic care închide obiectivul unui aparat fotografic. (< fr. obturateur)

*obturatór, -oáre adj. Care obturează: placă obturatoare. S. n., pl. oare. Obĭect care servește la obturat (capac, dop, astupătoare), ca la culata tunuluĭ, la aparatele fotografice ș. a.

Intrare: obturator (adj.)
obturator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obturator
  • obturatorul
  • obturatoru‑
  • obturatoare
  • obturatoarea
plural
  • obturatori
  • obturatorii
  • obturatoare
  • obturatoarele
genitiv-dativ singular
  • obturator
  • obturatorului
  • obturatoare
  • obturatoarei
plural
  • obturatori
  • obturatorilor
  • obturatoare
  • obturatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obturator (adj.)

  • 1. Care acoperă, închide, obturează.
    surse: DN
    • 1.1. Mușchi obturator = mușchi al bazinului, rotator lateral al coapsei.
      surse: MDN '00

etimologie: