O definiție pentru obstrucționare
Ortografice DOOM
obstrucționare s. f., pl. obstrucționări
Intrare: obstrucționare
obstrucționare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
obstrucționa, obstrucționezverb
-
-
- Cine obstrucționează dezbaterea televizată a Raportului Comisiei Apartamentul? Expr. Mag. 25/95 p. 2. DCR2
-
- 3. (La fotbal, handbal etc.) A împiedica pe atacantul advers să ajungă la minge, fără a juca. DEX '09 DEX '98 MDN '00sinonime: împiedica
etimologie:
- obstrucție DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.