2 definiții pentru obstaculat
Explicative DEX
OBSTACULA vb. tr. a împiedica, a îngreuna, a bara. (după it. ostacolare)
Ortografice DOOM
obstacula vb., ind. prez. 3 sg. obstaculează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: obstaculat
obstaculat participiu
| participiu (PT2) Surse flexiune: MDN '08 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
obstaculare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)