4 definiții pentru oblonire
Explicative DEX
OBLONI (-onesc) vb. tr. 1 💒 A închide cu oblonul sau cu obloanele ¶ 2 pr. ext. A astupa lumina: Oblonitu-mi-a fereastra gerul cu-a lui flori de ghiață (VLAH.).
OBLONI, oblonesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A închide cu obloane. – Din oblon.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
A OBLONI ~esc tranz. rar (uși, ferestre etc.) A prevedea cu oblon. [Sil. -blo-] /Din oblon
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
obloni vb. (sil. -blo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oblonesc, imperf. 3 sg. oblonea; conj. prez. 3 sg. și pl. oblonească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: oblonire
oblonire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
obloni, oblonescverb
- 1. A închide cu obloane. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Oblonitu-mi-a fereastra Gerul, cu-a lui flori de gheață. VLAHUȚĂ, O. A. 86. DLRLC
-
etimologie:
- oblon DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.