9 definiții pentru obleagă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oblea sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) obleag sn (Pl: ~guri) / Pl: ~egi / E: slv облѣгати] 1 (Ban; Olt) Pământ lăsat necultivat un an sau doi și care servește în acest timp ca pășune. 2 (Ban; Olt) Fân care se cosește de pe acest pământ. 3 (Ban; Olt; csc) Resturi de fân nemâncate de vite. 4 (Mol; lpl; îf ~guri) Meleaguri.

OBLEÁGĂ, oblege, s. f. (Regional) Teren cultivabil lăsat un an să se odihnească, servind ca pășune; pîrloagă.

obleagă f. Mold. țarină lăsată în părăsire. [Tras din slav. OBLĬEGATI, a zăcea].

obleágă f., pl. egĭ și ege (d. vsl. ob-lĭegati, ob-lešti, lešti-lengon, a se culca, a se lăsa. V. oblojesc). Țarină lăsată în părăsire. V. pîrloagă.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OBLEÁGĂ s. v. ogor, pârloagă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

obleágă (-égi), s. f. – Țarină, țelină, pîrloagă. – Var. obleag. Sl. oblegati „a se culca”, din lešti, lega, cf. obloji (Cihac, II, 220; Conev 68).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

obleágă, obleáguri, s.f. (reg.) pământ necultivat 1-2 ani, servind ca pășune.

Intrare: obleagă
substantiv feminin (F27)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oblea
  • obleaga
plural
  • oblege
  • oblegele
genitiv-dativ singular
  • oblege
  • oblegei
plural
  • oblege
  • oblegelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oblea, oblegesubstantiv feminin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.