O definiție pentru oblațiune
Tezaur
OBLAȚIUNE s. f. (Neobișnuit) Jertfă adusă unei divinități. v. ofrandă. Datina d-a aduce din fructe ș-animale Spre-a le-nchina de sacre l-altar în holocaust, Oblațiuni, ofrande. heliade, o. i, 388. – pl.: oblațiuni. – Din fr. oblation.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Nicoleta-Emilia
- acțiuni
Intrare: oblațiune
oblațiune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.