obedniță (< v. sl. обндЪ, „prânz, masă”) (Biz.), ultima din ciclul celor șapte laude* bisericești, care se săvârșește către prânz, în zilele când nu se celebrează liturghia*.

obedniță, obednițe s. f. Slujbă religioasă care se săvârșește în mănăstiri după ceasul al treilea în zilele când nu se oficiază liturghia (înainte de prânz) sau după ceasul al nouălea în post (înainte de cină). Se mai numește prânzândă și tipică. – Din sl. obeadnița.