2 definiții pentru obârcui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obârcui v vz orbecăi

obî́rcuĭ și -ĭésc v. intr. (vsl. *o-brŭkati = *brŭkati. V. bîrcîĭ). Buc. Horhăĭ, bojbăĭ, rătăcesc pe drum neștiut orĭ pin întuneric. – Și orbî́cîĭ (Olt. ArhO. 1928, 157), (h)orbócăĭ, (h)orbắcăĭ (Munt.), obercăĭ saŭ -ĭésc, orbecăĭesc (Cant.) și urbúguĭ (Serbia). Forma a orbecá (oarbec saŭ orbec), dată de uniĭ, îmi pare fabricată ca să susțină etim. orb. V. díbuĭ.

Intrare: obârcui
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obârcui
  • obârcuire
  • obârcuit
  • obârcuitu‑
  • obârcuind
  • obârcuindu‑
singular plural
  • obârcuie
  • obârcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obârcui
(să)
  • obârcui
  • obârcuiam
  • obârcuii
  • obârcuisem
a II-a (tu)
  • obârcui
(să)
  • obârcui
  • obârcuiai
  • obârcuiși
  • obârcuiseși
a III-a (el, ea)
  • obârcuie
(să)
  • obârcuie
  • obârcuia
  • obârcui
  • obârcuise
plural I (noi)
  • obârcuim
(să)
  • obârcuim
  • obârcuiam
  • obârcuirăm
  • obârcuiserăm
  • obârcuisem
a II-a (voi)
  • obârcuiți
(să)
  • obârcuiți
  • obârcuiați
  • obârcuirăți
  • obârcuiserăți
  • obârcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • obârcuie
(să)
  • obârcuie
  • obârcuiau
  • obârcui
  • obârcuiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obârcui
  • obârcuire
  • obârcuit
  • obârcuitu‑
  • obârcuind
  • obârcuindu‑
singular plural
  • obârcuiește
  • obârcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obârcuiesc
(să)
  • obârcuiesc
  • obârcuiam
  • obârcuii
  • obârcuisem
a II-a (tu)
  • obârcuiești
(să)
  • obârcuiești
  • obârcuiai
  • obârcuiși
  • obârcuiseși
a III-a (el, ea)
  • obârcuiește
(să)
  • obârcuiască
  • obârcuia
  • obârcui
  • obârcuise
plural I (noi)
  • obârcuim
(să)
  • obârcuim
  • obârcuiam
  • obârcuirăm
  • obârcuiserăm
  • obârcuisem
a II-a (voi)
  • obârcuiți
(să)
  • obârcuiți
  • obârcuiați
  • obârcuirăți
  • obârcuiserăți
  • obârcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • obârcuiesc
(să)
  • obârcuiască
  • obârcuiau
  • obârcui
  • obârcuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)