2 definiții pentru oștoc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oștoc s [At: ALR II, 3950/29 / V: (reg) hăș~ / Pl: nct / E: nct] (Reg) Placă groasă de lemn pe care se toacă zarzavaturile sau carnea Si: fund, tocător.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oștóc s.n. (reg.) tocător, fund.

Intrare: oștoc
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oștoc
  • oștocul
  • oștocu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • oștoc
  • oștocului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)