2 definiții pentru năsădui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năsădui vi [At: ȘEZ III, 82 / Pzi: ~esc / E: ns cf năsădi] (Buc) A se repezi cu putere asupra cuiva.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năsădui, năsăduiesc, vb. IV (reg.) a se repezi cu putere asupra cuiva.

Intrare: năsădui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năsădui
  • năsăduire
  • năsăduit
  • năsăduitu‑
  • năsăduind
  • năsăduindu‑
singular plural
  • năsăduiește
  • năsăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năsăduiesc
(să)
  • năsăduiesc
  • năsăduiam
  • năsăduii
  • năsăduisem
a II-a (tu)
  • năsăduiești
(să)
  • năsăduiești
  • năsăduiai
  • năsăduiși
  • năsăduiseși
a III-a (el, ea)
  • năsăduiește
(să)
  • năsăduiască
  • năsăduia
  • năsădui
  • năsăduise
plural I (noi)
  • năsăduim
(să)
  • năsăduim
  • năsăduiam
  • năsăduirăm
  • năsăduiserăm
  • năsăduisem
a II-a (voi)
  • năsăduiți
(să)
  • năsăduiți
  • năsăduiați
  • năsăduirăți
  • năsăduiserăți
  • năsăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • năsăduiesc
(să)
  • năsăduiască
  • năsăduiau
  • năsădui
  • năsăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)