2 definiții pentru născocor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
născocor, ~oară smf, a [At: REV. CRIT. III, 162 / Pl: ~i, ~oare / E: nct] (Trs) 1-2 (Persoană) care crede că știe orice. 3-4 (Om) încrezut.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
născocor, născocoare, adj., s.m. și f. (reg.) (persoană) care crede că știe orice; fanfaron, încrezut.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: născocor
născocor adjectiv
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)