2 definiții pentru născocor
Explicative DEX
născocor, ~oară smf, a [At: REV. CRIT. III, 162 / Pl: ~i, ~oare / E: nct] (Trs) 1-2 (Persoană) care crede că știe orice. 3-4 (Om) încrezut.
Arhaisme și regionalisme
născocor, născocoare, adj., s.m. și f. (reg.) (persoană) care crede că știe orice; fanfaron, încrezut.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: născocor
născocor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)