2 definiții pentru născocor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

născocor, ~oa smf, a [At: REV. CRIT. III, 162 / Pl: ~i, ~oare / E: nct] (Trs) 1-2 (Persoană) care crede că știe orice. 3-4 (Om) încrezut.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

născocor, născocoare, adj., s.m. și f. (reg.) (persoană) care crede că știe orice; fanfaron, încrezut.

Intrare: născocor
născocor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • născocor
  • născocorul
  • născocoru‑
  • născocoare
  • născocoarea
plural
  • născocori
  • născocorii
  • născocoare
  • născocoarele
genitiv-dativ singular
  • născocor
  • născocorului
  • născocoare
  • născocoarei
plural
  • născocori
  • născocorilor
  • născocoare
  • născocoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)