3 definiții pentru numinător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
numinător sm [At: AMFILOHIE, E. 42 / V: nominat~ / Pl: ~i / E: lat nominator, it nominatore] (Mat; înv) Numitor (3).
nominator sm vz numinător[1] corectat(ă)
- În original tipărit greșit: vz nominător — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
numinător, numinători, s.m. (înv.) numitor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: numinător
numinător substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
nominator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)