norian sns [At: LTR² / P: ~ri-an / E: fr norian] (Glg) Etaj superior al triasicului alpin, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode, brahiopode, corali etc. și prin alge calcaroase Si: (rar) noric².

NORIAN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al triasicului de facies alpin; noric. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. norien].

NORIAN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul etaj al triasicului de facies alpin. (< fr. norien)

NORIAN, etaj al Triasicului superior din regiunile alpine, caracterizat prin ceratiți, lamelibranhiate, gasteropode, brahiopode, alge calcaroase etc. Termenul a fost introdus de Mojsisovics în 1869 și derivă de la numele Alpilor Norici (Austria).

NORIAN s., adj. (GEOL.) noric.

NORIAN subst. (Geol.) Etajul superior al triasicului superior alpin, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode, brahiopode, corali etc. și prin alge calcaroase; (rar) noric². În regiunile sale de dezvoltare tipică, din Alpii occidentali, norianul e reprezentat prin dolomite... și calcare. ltr². În țara noastră, depozite ale norianului, reprezentate în general prin calcare, apăr în munții Hășmașului, Rarău, Perșani. der. – Pronunțat: -ri-an. – Din fr. norian.