nobila vt [At: HELIADE, O. II, 202 / V: (cscj) ~li / Pzi: ~lez / E: nobil] 1 A ridica la o treaptă mai înaltă Si: a înnobila. 2 A da distincție Si: a înnobila. 3 A acorda titlul de nobil Si: a înnobila.

nobili v vz nobila

nobila, nobilez, vb. I (înv.) 1. a înnobila; a acorda un titlu nobiliar, a face nobil (pe cineva). 2. a ridica pe o treaptă înaltă a perfecțiunii, a da distincție, a înnobila.

NOBILI, Leopoldo (1787-1835). fizician italian. Inventator (1826) al unui galvanometru cu sistem magnet (astatic) și al primei pile termoelectrice destinate studiului razelor infraroșii.