nistor sn [At: MAT. DIALECT. I, 183 / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Țapină de lemn, cu vârf de fier, cu care se desfundă canalele pe care sunt coborâte lemnele din pădure.

NISTOR, Ion (1876-1962, n. Vicovu de Sus, jud. Suceava), istoric și om politic român. Acad. (1915), prof. univ. la Viena, Cernăuți și București. Luptător pentru emanciparea culturală și națională a românilor bucovineni. Membru și președinte al Societății academice studențești „Junimea”, președinte al Comitetului refugiaților români din Bucovina. A redactat și citit în fața deputaților Actul Unirii (1918). Ministru al Lucrărilor Publice (1927-1928), al Muncii (1934-1937), al Cultelor și Artelor (1939-1940). Cercetări referitoare la Istoria Moldovei și mai ales a Bucovinei („Die auswärtigen Handelsbeziejungen der Moldau im XIV, XV und XVI. Jahrhundert”, „Handel und Wandel in der Moldau bis zum Ende des 16. Jahrhundert”, „Bucovina sub raport politic și administrativ”, „Istoria Basarabiei”, „Locul lui Alexandru cel Bun în istoria civilizației creștine”). Arestat și întemnițat la Sighet (1950-1955).

SLĂTINARU-NISTOR, Maria (n. 1938, Iași), soprană română. Prof. univ. la București. Repertoriu cuprinzând marile roluri de soprană, dar și roluri wagneriene (Elsa, Sieglinde, Elisabeth). Carieră internațională (Viena, Metropolitan Opera). Activitate pedagogică.

nistor, nistore, s.n. (reg.) țapină de lemn cu vârf de fier cu care se desfundă canalele de coborâre a buștenilor din pădure.