nimăt sn [At: H X, 188 / A și: nimăt / V: ~mat (A: nct), nămat, năm~ (A și: nămăt), nămet / Pl: ~e / E: ucr намет „cort, coșar”] (Reg) 1 Loc la stână îngrădit, uneori acoperit, amenajat pentru adăpostirea oilor sau a altor animale. 2 (Pex) Îngrăditură sau gard din crengi rămuroase.

nămat sn vz nimăt

nămăt¹ sn [At: DLR / Pl: ? / E: srb namet „impozit”] (Reg) 1 Plată. 2 (Îrn) Pedeapsă.

nămăt² sn vz nimăt

nămet² sn vz nimăt

nănat sn vz nimăt

nimat sn vz nimăt

NĂMETE, NEMETE sm. 1 🌦 Morman de zapadă îngrămădită de viscol, troian: dete... peste munți de cremene... cîmpii de ghiață cu nămeți de zăpadă (ISP.) ¶ 2 Pr. ext. Valuri enorme: se luptă cu nămeții de apă și-și taie cale dreaptă pe marea învolburată (VLAH.) ¶ 3 F Uriaș, colos [bg. srb. nametu].

nimăt, nimete, s.n. (reg.) loc la stână îngrădit (uneori acoperit) pentru adăpostirea oilor; îngrăditură, gard.

nămăt s.n. (reg.) 1. plată. 2. pedeapsă.