7 definiții pentru nicoreață

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nicoreață sf [At: CIHAC, II, 216 / V: ~reț sn / Pl: ~țe / E: ns cf nicorete] 1 Soi de ciupercă de culoare alburie sau brună-gălbuie, cu miros slab de anason, care crește pe ramurile și pe trunchiurile copacilor (Lentinus cochleatus). 2 (Sst) Ciupercă otrăvitoare nedefinită mai îndeaproape. corectat(ă)

nicoreț1 sm [At: A VI, 26 / Pl: ~eți / E: ns cf mișcoce, mișcoi1, mișcotei] (Reg) Păduche (Pediculus capitis).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nicoreață (nicorețe), s. f. – Varietate de ciuperci (Lentinus cochleatus). Origine necunoscută. Cihac, II, 216, îl pune în legătură cu sl. niknoti „a încolți”. – Var. nicorete, s. m. (ciuperci comestibile, Thicholoma Georgii, Clitopilus prunus).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nicoreață, nicorețe, s.f. (reg.) 1. soi de ciupercă de culoare alburie sau brună-gălbuie, care crește pe ramurile și trunchiul copacilor. 2. numele unei ciuperci otrăvitoare.

Intrare: nicoreață
nicoreață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nicoreață
  • nicoreața
plural
  • nicorețe
  • nicorețele
genitiv-dativ singular
  • nicorețe
  • nicoreței
plural
  • nicorețe
  • nicorețelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nicoreț
  • nicorețul
  • nicorețu‑
plural
  • nicoreți
  • nicoreții
genitiv-dativ singular
  • nicoreț
  • nicorețului
plural
  • nicoreți
  • nicoreților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)