NESOCIABILITATE. Subst. Nesociabilitate, necomunicativitate; posăceală (rar), ursuzenie (rar), ursuzlîc (înv.), posomoreală, posomorîre, mohorîre (fig.), taciturnitate (rar). Singurătate, solitudine (livr.), solitarism (livr.), pustietate, pustnicie (fig.), pustnicire; izolare, însingurare, separare, retragere, închistare (fig.), mizantropie. Timiditate, sfială, sfiiciune, stinghereală, stînjeneală, stînjenire. Caracter închis, fire închisă; urs (fig.). Mizantrop. Adj. Nesociabil, necomunicativ, neprietenesc, neprietenos, inospitalier, neospitalier, neprimitor, rece (fig.); posac, ursuz, posomorît, mohorît (fig.), încruntat, întunecat (fig.), tăcut, taciturn, mut. Singur, singurel (dim.), singur-singurel, singuratic, însingurat, solitar, izolat, retras, închis (fig.), pustiit (pop.), pustnicit (rar). Timid, sfiicios, sfios. Mizantropic. Vb. A se izola, a se retrage, a se însingura, a se pustii (pop.), a se pustnici (rar); a sta retras, a sta de o parte, a se ține de o parte, a se separa. A trăi izolat (în singurătate), a trăi ca un călugăr, a pustnici (rar), a trăi ca un urs. A se sfii, a se stînjeni (reg.). V. ascetism, pudoare, singurătate, tăcere.