5 definiții pentru neobaroc (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEOBARÓC, -Ă, neobaroci, -ce, adj. s. n. 1. S. n. Curent și stil artistic bombastic (manifestate îndeosebi la începutul sec. XIX) care încearcă să reînvie barocul. 2. Adj. Care aparține neobarocului (1), care se referă la neobaroc. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néobaroque.

neobaroc, ~ă [At: DN3 / P: ne-o~ / Pl: ~oci, ~oce / E: eg neobaroque] 1 sn Stil bombastic ce caracterizează orașele din ultimele decenii ale sec. XIX. 2 a Care aparține neobarocului (1). 3 a Care se referă la neobaroc (1). 4 a Care este specific neobarocului (1). corectată

NEOBARÓC, -Ă adj. (Arte) Care aparține unui stil succesor barocului. ◊ Stil neobaroc (și s.n.) = stil bombastic caracteristic orașelor mari din ultimele decenii ale sec. XIX. [Cf. germ. Neubarock].

NEOBARÓC, -Ă I. adj. care aparține unui stil succesor barocului. II. s. n. curent și stil artistic de la începutul sec. XIX, care încearcă să reînvie barocul. (< fr. néobaroque)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*neobaróc1 (ne-o-) adj. m., pl. neobaróci; f. neobarócă, pl. neobaróce

Intrare: neobaroc (adj.)
neobaroc1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ne-o-
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neobaroc
  • neobarocul
  • neobarocu‑
  • neobaro
  • neobaroca
plural
  • neobaroci
  • neobarocii
  • neobaroce
  • neobarocele
genitiv-dativ singular
  • neobaroc
  • neobarocului
  • neobaroce
  • neobarocei
plural
  • neobaroci
  • neobarocilor
  • neobaroce
  • neobarocelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neobaroc (adj.)

  • 1. Care aparține neobarocului, care se referă la neobaroc.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: