neniuț sm [At: MARIAN, Î. 329 / V: ~nuț / Pl: ~i / E: nene + -uț] 1-4 (Buc; șhp) Nenișor (1-4).

nenuț sm vz neniuț

neniuț s.m. (reg.) neniuluc, neniuluț (de la „nene”).

NENlUȚ s. m. (Bucov.) Neniuluc. Neniuțul meu mult iubit! marian, î. 329. Să fii mamii de-ajutor Și nenuțului de spor. id. na. 318. Să trăiască neniuțu, Că și-a păzit puiuțu. id. nu. 698, cf. com. din straja-rădăuți. – Și: nenuț s. m. – Nene + suf. -uț.