neguțătoreasă sf [At: LM / V: ~goț~ / Pl: ~ese / E: neguțător + -easă] (Înv) 1-2 Negustoreasă (1-2).

negoțătoreasă sf vz neguțătoreasă

NEGUSTOR, †NEGUȚĂTOR sm. -TOREASĂ (pl. -ese) sf. ⚚ Acela, aceea care se ocupă de negoț, comerciant(ă); (P): negustorul fricos nici nu cîștigă nici nu păgubește; iron. negustor greu ca fulgul pe apă sau negustor de piei de cloșcă, se zice despre cel ce face negoț de lucruri fără preț sau care n’are nici un capital (🖼 3329) [neguța].