nechifăr sm [At: PĂCALĂ, M. R. 154 / V: ~for / Pl: ~i / E: ns cf neteafăr, Nechifor] (Reg) Nătărău (1).

nechifor sm vz nechifăr

NECHIFĂR s. m. (Regional) Nătărău (1). Și începu muierea să strige în gura mare că i s-a hăbăucit bărbatul, că a apucat în mrejele necuratului, că vai și amar de zilele ei cu un astfel de nechifăr. păcală, m. r. 154, cf. 140, l. rom. 1959, nr. 2, 54. – pl.: nechifări. – Și: nechifor s. m. l. rom. 1959, nr. 2, 54. – Etimologia necunoscută. cf. neteafăr și n. pr. Nechifor.