7 definiții pentru neca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

neca [At: CORESI, EV. 237 / Pzi: nec / E: ml necare] (Înv) 1-2 vt A omorî (prin sugrumare). 3 vt A înăbuși plante de cultură Si: a năpădi. 4-5 vrt (A muri sau) a face pe cineva să moară asfixiat, prin cufundare în apă sau în alt lichid Si: a îneca. 6 vt (D. ape) A trage la fund, omorând prin asfixie. 7 vt (D. ape) A inunda.

înec sn [At: SBIERA, L. 5. / S și: (înv) înn~ / Pl: ~uri / E: drr îneca] 1 Moarte prin sufocare în apă sau în alt lichid Si: (înv) înecăciune. 2 (Pex) Senzație de pierdere a respirației din alte cauze. 3 (Pop) Revărsare mare de ape Si: inundare, puhoi. 4 (Înv) Naufragiu.

2) înéc și (vechĭ, ĭar azĭ în Serbia) nec, a v. tr. (lat. nĕcare, „a ucide”, mlat. „a îneca”; pv. negar, fr. noyer, a îneca; it. annegare, cat. sp. pg. anegar.Îneacă; să înece). Ucid asfixiind pin apă (saŭ pin alt lichid), ucid cufundînd. Cufund: a îneca o corabie. Inund: apa înecase șesu. Asfixiez: fumu, gutuĭa te îneacă. Fig. Îmĭ înec amaru în vin, beaŭ ca să uĭt amaru (suferința). Lacrămile, suspinele mă îneacă, nu maĭ pot vorbi de lacrămĭ, de suspine. V. refl. Mor cufundat în lichid. Mă cufund și nu maĭ ĭes: corabia s’a înecat. Mă asfixiez, mă înăduș: m’am înecat mîncînd o gutuĭe (care mĭ-a stat în gît), m’am înecat c’un os. Fig. M’am înecat în datoriĭ, îs plin de datoriĭ. A te îneca ca Țiganu, la mal saŭ a te îneca la mal, ca Țiganu, a face fiasco aproape de reușită. A fi trist par’că ți s’aŭ înecat corăbiile, a fi trist ca după o mare perdere. – Se zice și se scrie și înnec.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECÁ vb. v. inunda, îneca, potopi.

neca vb. v. INUNDA. ÎNECA. POTOPI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

necá, nec, vb. I (înv. și reg.) 1. a omorî prin înec, prin asfixiere în apă; a înneca. 2. a omorî; a ucide (prin sugrumare). 3. a înnăbuși, a năpădi. 4. (despre ape) a trage la fund (omorând prin asfixiere). 5. a inunda, a potopi.

Intrare: neca
verb (VT77)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • neca
  • necare
  • necat
  • necatu‑
  • necând
  • necându‑
singular plural
  • nea
  • necați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nec
(să)
  • nec
  • necam
  • necai
  • necasem
a II-a (tu)
  • neci
(să)
  • neci
  • necai
  • necași
  • necaseși
a III-a (el, ea)
  • nea
(să)
  • nece
  • neca
  • necă
  • necase
plural I (noi)
  • necăm
(să)
  • necăm
  • necam
  • necarăm
  • necaserăm
  • necasem
a II-a (voi)
  • necați
(să)
  • necați
  • necați
  • necarăți
  • necaserăți
  • necaseți
a III-a (ei, ele)
  • nea
(să)
  • nece
  • necau
  • neca
  • necaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)