necăcios, ~oasă a [At: MOXA, 380/29 / Pl: ~oși, ~oase / E: neca + -ăcios] (Îvp) 1 Care produce senzația de înecare Si: înecăcios, sufocant. 2 (D. alimente) Care se înghite anevoie, dând impresia că îneacă Si: înecăcios.

NECĂClOS -OASĂ adj. (Învechit și popular) = înnecăcios. 1. Care produce senzația de înnecare; sufocant, înnecăcios. Aruncă jos pușca a cărei guri tot fumegă mirosul necăcios de silitră. CARAGIALE, S. 100, cf. DDRF. 2. (Despre alimente) Care se înghite anevoie, dînd impresia că înneacă; Înnecăcios. Măceșul...cu poame împuțite și necăcioase. MOXA, 380/29, cf. LM. – pl.: necăcioși, -oase. – Neca + suf. -ăcios.