NEC PLUS ULTRA (lat.) = Nu mai departe. Se întrebuințează de regulă spre a arăta că ceva e neîntrecut. Această operă literară este nec (non) plus ultra.

NEC PLUS ULTRA loc. adv., s. n. (calitate, termen) care nu poate, sau nu trebuie să fie depășit. (< lat. nec plus ultra)

nec plus ultra adv. locuțiune latină indicând limita peste care nu se mai poate trece.

NEC PLUS ULTRA (lat.) nu poate fi depășit – Potrivit legendei, Herakles a săpat aceste cuvinte pe munții Calpe și Abila, pe care i-a separat pentru a uni Oceanul Atlantic cu Marea Mediterană, considerând că acolo este capătul lumii.

Nec plus ultra (lat. „Nu mai departe”, sau „Pînă aici”, sau „Neîntrecut”, sau „Dincolo de asta nu se poate”, sau „Mai departe și mai bine decît atît nu există”) – Iată diverse înțelesuri ale lui „Nec plus ultra”. Legenda spune că aceste cuvinte le-ar fi crestat Hercule pe munții (de atunci numiți și „coloanele lui Hercule”) ce despart, la strîmtoarea astăzi numită Gibraltar, Marea Mediterană de Oceanul Atlantic. Explicația e următoarea: cei vechi credeau că lumea se termină acolo. Prin urmare: mai departe nu se mai poate. Astfel, expresia nec plus ultra, luînd sensul de ceva care nu mai poate fi întrecut, se aplică pentru orice este socotit la limita maximă a calității, a frumuseții, a măiestriei ș.a.m.d. Statuia „Venus din Milo” este o sculptură nec plus ultra. Se poate spune și non plus ultra. MIT.