nazaret sn [At: ȘIO II₁, 271 / V: ~zi~ / Pl: ~uri / E: tc nazaret] (Înv) 1 Supraveghere. 2 Îngrijire. 3 Grijă.

nazarét V. nazirie.

naziret sn vz nazaret

naziríe f. (d. nazir). Vechĭ. Funcțiunea de nazir. – Și naziret și nazaret, n., pl. urĭ și e (turc. ar. nazaret și nezaret).

nazaret, nazareturi, s.n. (înv.) supraveghere, îngrijire, grijă.

Nazaret, orășel mic din Galileea, situat între Marea Mediterană și Lacul Ghenizaret, unde trăiau Iosif și Sfânta Fecioară Maria, căreia îngerul i-a adus vestea cea bună că ea va naște pe Fiul lui Dumnezeu. În Nazaret și-a petrecut Iisus copilăria și a stat până la vârsta de 30 de ani.

NAZARETH (în ebraică: NAZARET; în arabă: An-NᾹȘIRA), oraș în partea de N a Israelului, în Galileea, la 30 km ESE de Haifa; 49,8 mii loc. (1992). Ind. textilă. Plantații de măslini, mandarini ș.a. Centru comercial, turistic și de pelerinaj. Menționat în „Vechiul” și „Noul Testament”. Biserica Buna-Vestire (1730, cu adăugiri din 1966). Aici Arhanghelul Gavriil i s-a arătat Fecioarei Maria, înștiințând-o (Buna-Vestire) că va naște un prunc, pe care îl va numi Iisus. La 6 km NE de N. se află Cana Galileii, unde Iisus Hristos a săvârșit primul său miracol, schimbând apa în vin, în timpul unui ospăț de nuntă.