nazaret sn [At: ȘIO II₁, 271 / V: ~zi~ / Pl: ~uri / E: tc nazaret] (Înv) 1 Supraveghere. 2 Îngrijire. 3 Grijă.

nazarét V. nazirie.

naziret sn vz nazaret

naziríe f. (d. nazir). Vechĭ. Funcțiunea de nazir. – Și naziret și nazaret, n., pl. urĭ și e (turc. ar. nazaret și nezaret).

Nazaret, orășel mic din Galileea, situat între Marea Mediterană și Lacul Ghenizaret, unde trăiau Iosif și Sfânta Fecioară Maria, căreia îngerul i-a adus vestea cea bună că ea va naște pe Fiul lui Dumnezeu. În Nazaret și-a petrecut Iisus copilăria și a stat până la vârsta de 30 de ani.

NAZARETH (în ebraică: NAZARET; în arabă: An-NᾹȘIRA), oraș în partea de N a Israelului, în Galileea, la 30 km ESE de Haifa; 49,8 mii loc. (1992). Ind. textilă. Plantații de măslini, mandarini ș.a. Centru comercial, turistic și de pelerinaj. Menționat în „Vechiul” și „Noul Testament”. Biserica Buna-Vestire (1730, cu adăugiri din 1966). Aici Arhanghelul Gavriil i s-a arătat Fecioarei Maria, înștiințând-o (Buna-Vestire) că va naște un prunc, pe care îl va numi Iisus. La 6 km NE de N. se află Cana Galileii, unde Iisus Hristos a săvârșit primul său miracol, schimbând apa în vin, în timpul unui ospăț de nuntă.

nazaret, nazareturi, s.n. (înv.) supraveghere, îngrijire, grijă.