2 definiții pentru navetare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
naveta vb. I A face naveta ◊ „Din 1990, de când navetați între Cluj și Bonn, nu mai predați.” Ap. 78/93 p. 7. ◊ „Interesul pentru «ultima oră» a limbii i-a rămas neobosit cercetătoarei care navetează (altul care nu e-n DCR!) cu egală eleganță în spațiu ca și în timp.” D. 144/95 p. 13 (din navetă)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
naveta vb., ind. prez. 1 sg. navetez; 3 sg. și pl. navetează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: navetare
navetare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||